Гћnи›elegerea | Gemenilor

În satul montan Piatra Corbului, toată lumea știa de gemenii familiei Avram. Deși identici la chip — cu ochi de culoarea chihlimbarului și părul ca pana corbului — Luca și Matei erau ca două versuri ale aceluiași poem care refuzau să rimeze în public.

Matei a închis ochii și s-a lăsat purtat de puterea fratelui său. În acea noapte, pe munte, tăcerea dintre ei nu mai era o prăpastie, ci o îmbrățișare. Epilog: Armonia Regăsită ГЋnИ›elegerea gemenilor

Adevărul era însă mult mai profund. Ei nu aveau nevoie de vorbe. Când Luca își lovea degetul cu ciocanul în atelier, Matei, aflat la kilometri distanță pe munte, tresărea și își freca propria mână, simțind o înțepătură fantomă. Când Matei era cuprins de melancolia unui apus prea sângeriu, Luca devenea agitat, simțind o greutate în piept pe care nu o putea explica clienților săi. În satul montan Piatra Corbului, toată lumea știa

A urcat muntele pe o vizibilitate zero, ghidat nu de lanternă, ci de o tracțiune magnetică în centrul ființei sale. Simțea frigul lui Matei infiltrându-se în propriile oase. Simțea frica ritmică, ca o bătaie de tobă, care îi spunea că fratele său alunecase într-o ravenă. Capitolul 4: Dincolo de cuvinte În acea noapte, pe munte, tăcerea dintre ei

Într-o seară de noiembrie, o vijelie neașteptată a lovit masivul. Matei nu se întorsese de pe creastă. În sat, panica s-a instalat rapid, dar Luca nu a așteptat echipa de salvare. El nu întreba unde este fratele său; el știa .