Socul Viitorului -

Andrei a ajuns acasă și s-a așezat pe canapea. A vrut să sune un prieten, dar și-a dat seama că nu mai știe cine îi este prieten adevărat. Relațiile deveniseră modulare, la fel ca software-ul – utile cât timp aveai nevoie de ceva, apoi înlocuibile.

"Trebuie să fim mai rapizi decât schimbarea," repeta managerul lor, un om care părea să trăiască doar pe cafea și update-uri de software. Andrei nu mai știa ce limbaj de programare este util. Ce învățase acum șase luni era deja învechit. Aceasta era "suprasolicitarea informațională" (information overload) descrisă de Toffler – creierul lui Andrei primea mai multe date decât putea procesa, ducând la erori de judecată și oboseală cronică. Socul viitorului

La birou, situația era critică. Compania lui tocmai adoptase un algoritm de "predictive design" care înlocuia munca a 100 de angajați. Auzise zvonuri că 85 de milioane de joburi la nivel global ar putea fi dislocate de AI până în 2025, iar el simțea acestă presiune. Andrei a ajuns acasă și s-a așezat pe canapea

Acesta era "șocul viitorului" în acțiune: tehnologia nu aducea fericire universală, ci genificarea și marginalizarea. Orașul era atât de valoros, încât oamenii care nu puteau ține pasul cu ritmul lui erau "expulzați" la marginea societății, la Pata Rât. "Trebuie să fim mai rapizi decât schimbarea," repeta

Cum se aplică în social media?

Șocul viitorului (Future Shock), o carte fundamentală publicată de sociologul american în 1970, analizează starea psihologică a indivizilor și societăților care se confruntă cu impresia că „prea multe schimbări au avut loc într-un timp prea scurt”.