S-a așezat pe scaun și și-a îngropat fața în palme. În minte îi răsunau deja primele acorduri ale unei melodii noi. Nu era despre bani, nici despre dușmani, ci despre neputința de a fi omul bun pe care ea îl merită.
Povestea piesei este, în esență, tabloul clasic al artistului de succes care, prins în vâltoarea celebrității și a tentațiilor, ajunge să neglijeze singurul lucru care conta cu adevărat: liniștea de acasă. SORIN COPILUL DE AUR - Iar am gresit
Și-a dat seama că succesul are un preț amar: uneori, urci atât de sus pe scenă, încât nu mai vezi prăpastia care se cască între tine și cei dragi. În noaptea aceea, Sorin n-a dormit. A scris. A scris despre regretul bărbatului care realizează că, oricât de „de aur” i-ar fi vocea, inima i-a rămas datoare celei care l-a iubit când nu era nimeni. S-a așezat pe scaun și și-a îngropat fața în palme
A doua zi, piesa era gata. O spovedanie publică pentru o greșeală privată. O melodie care avea să devină imn pentru toți cei care au realizat prea târziu că „te iubesc” nu valorează nimic dacă nu e însoțit de „sunt aici”. Povestea piesei este, în esență, tabloul clasic al
„Iar am greșit, iar te-am făcut să plângi...” – cuvintele îi veneau natural, cu un nod în gât.
Iată o scurtă poveste inspirată de versurile și emoția acestei melodii: